miercuri, aprilie 01, 2015

Descătușează-ți Inima

Postat Maria
"Vezi tu, asta poți s-o consideri ca cea mai importantă discuție pe care o poate avea o ființă umană. Dar numai dacă este înțeleasă. Numai dacă este înțeleasă, și dacă este cuprinsă de inima ta, iar atunci este cel mai profund lucru pe care îl vei auzi în existența umană."

marți, martie 31, 2015

15 propozitii care detin puterea de a-ti schimba viata

Postat Maria
Simplitatea este elixirul cu ajutorul caruia putem distila adevarul. Problemele complexe pot fi intotdeauna prezentate intr-un mod in care sa-i permita chiar si unui copil mic sa le inteleaga. Nu exista nimic nobil in a ascunde adevarul in spatele unor termeni academici. Omul intelept este acela care nu inceteaza niciodata sa-si simplifice viata, iar acest lucru il face sa fie un om cu adevarat inteligent.

Iata care sunt cele 15 propozitii care detin puterea de a-ti schimba viata:

1. Nu-ti compara niciodata slabiciunile cu punctele forte ale celorlalti oameni.




2. Asuma-ti responsabilitatea pentru intreaga ta viata, sau altcineva o va face pentru tine.

3. Nu putem schimba cartile de joc pe care le-am primit, ci doar cum vom juca mana respectiva.

4. Urca-te pe munti nu pentru a te vedea lumea, ci pentru ca tu sa vezi lumea.

5. In cazul in care iti accepti limitele, reusesti astfel sa treci dincolo de ele.

6. Confortul este inamicul realizarilor.

7. Indiferent de ceea ce iti va spune cineva este important sa-ti amintesti ca nu trebuie sa mananci cina, sa locuiesti sau sa mergi la culcare impreuna cu persoana respectiva.

8. In cazul in care nu risti nimic, risti totul.

9. Nu le oferi celorlalti puterea de a-ti controla emotiile. Acestea sunt doar ale tale si doar tu ar trebui sa le poti manipula.

10. Victoria te face cunocut in lume, dar infrangerea iti face cunoscuta lumea.

11. In cazul in care nu vei face greseli cat esti tanar, nu vei avea de ce sa zambesti atunci cand vei fi batran.

12. Nu-ti pierde timpul cu explicatii, oamenii aud doar ceea ce vor sa auda.

13. Nu te odihni dupa prima ta victorie, deoarece daca vei esua a doua oara, multe vor fi buzele care vor spune ca prima ta victorie a fost doar un noroc chior.

14. Toata lumea isi doreste sa schimbe lumea, dar foarte putini sunt cei care se gandesc sa se schimbe pe ei insisi.

15. Persoana alaturi de care iti vei petrece cea mai mare a timpului in viata esti tu insuti, asa ca incearca sa fii cat mai interesant posibil.
sursa 

luni, martie 30, 2015

Mă simt vinovată...

Postat Maria
Aşadar, mă trezesc azi dimineață și mă găsesc simţindu-mă vinovată... hopa, ce am făcut???
Vinovăția este una din acele energii disonante care sunt promovate pe larg de mass-media, religie şi de programele culturale şi sociale. DIN PLIN. De ce? Pentru că ne coboară vibrația și ne atrag în ciclul victimă/agresor.
Primul meu gând a fost, „ce am făcut atât de rău încât să mă trezesc plină de vină?” Am petrecut mai multe ore permițând senzației de vină să existe, să se exprime, să crească... și nimic. Nu aveam nici o idee de ce era acolo sau de unde venea. Am văzut că avea nuanțe de energie victimă/agresor și frică.
Când eram copil, la un moment dat am decis că vreau să trăiesc viața asa cum o face un om obisnuit. Aceasta pentru că nu înțelegeam de ce oamenii se comportau asa cum o făceau sau se agățau de energii disonante mult timp după ce au fost declanșate. Decizia a fost îndeplinită imediat și am putut trăi multe emoții umane puternice, conflicte, decizii, am suferit (m-am agățat de durere până după momentul în care era utilă) și așa mai departe. Dar era ceva artificial și chiar şi în cele mai întunecate momente de disperare, observam, învățam, știind că era ceva artificial.
Unul din primele lucruri pe care le-am făcut copil fiind, când am putut „experimenta” ca orice om, a fost să înlătur o vină personală înlăturând din mintea mea amintirea a ce făcusem/experimentasem. Aceasta a căzut în uitare, vălul a căzut asupra ochilor mei. Înainte de asta am avut o amintire completă a fiecărui moment din viața mea. Puteam să citez dintr-o pagină oarecare a unei cărți pe care o citisem cu mai mulți ani înainte. După asta, nu-mi puteam aminti ce am mâncat la micul dejun.
Decenii mai târziu, utilitatea „trăirii ca o ființă umană” s-a sfârșit și am redevenit persoana naturală dar cu mai multe programe de pe vremea „existenței umane” încă în vigoare. Asta înseamnă că deseori nu știu despre ce e o anumită disonanță, de unde vine sau ce a declanșat-o, dar am o senzatie a ce ar putea fi după „descriere”.



Azi dimineață, sentimentul de vinovăție era în câmpul meu, în corpul meu și nu am putut să deslușesc de unde a venit, ce „am făcut” pentru a-l activa. M-am gândit la ultimul lucru făcut aseară și mi-am amintit că lucram la un articol pe tema războiului. În acel articol am vorbit despre un veteran pe care-l întâlnisem cu câteva săptămâni înainte. Și m-am gândit că asta trebuie să fie, nu știu cum să-l contactez (era un tip cu care vorbisem într-o cafenea) pentru a-i cere permisiunea de a-i împărtăși experiența. M-am gândit „nu am permisiunea lui deci e greșit să-i împărtășesc experiența.”
Am șters articolul. Nimic. Sentimentul era încă acolo.
Sunt doi adulți care trăiesc în casa mea așa că practic i-am spus fiecăruia că mă simțeam vinovată și nu știu de ce, au vreo idee? Unul a început un dialog extins despre cât de vinovat se simțea cu privire la unele sau altele. Celalalt nu avea nici o idee.
M-am gândit, poate simt vina altcuiva? Este asta oare ceva din colectiv?
Bingo!
Rezonanța descoperirii mi-a trecut imediat prin corp. Este cineva care se simte vinovat în câmpul meu de constientizare. Atunci am primit un puternic „Îmi pare atât de rău.” Dar... pentru ce?
Au început nuanțele de victimă/agresor. Și în timp ce mă uitam la ele, am văzut persoana din spatele măștii.
Atunci am înțeles. Nu era nimic mai mult decât un joc mistic de acord. Aceasta se întâmplă atunci când energiile sunt suprapuse într-o persoană pentru a o face să creadă că a făcut ceva sau i se va face ceva sau i se va întâmpla ceva. Deseori ce urmează este un act de a face ceva sau a fi victima a ceva care corespunde cu energia suprapusă. Motivul este că persoana „o crede” și de aceea este un „da, dă-i drumul, asta se poate întâmpla în viața mea”. Acordul inconștient asupra acțiunii ce se face asupra persoanei.
În întreaga mea viață au fost încercări de a mă atrage în ciclul victimă/agresor, unde aș fi fost eliminată sau indisponibilizată suficient pentru a mă face ineficientă în transmiterea mesajului de împuternicire. Și de multe ori am fost absorbită puternic, pentru mulți ani.
M-am păcălit astăzi, m-am învârtit în cerc ore întregi. Și dacă nu aș fi identificat scopul final, încă m-aș învârti și acum, probabil cu teama că cineva e pe cale de a-mi face ceva oribil. A fost acea ultima încercare, încercarea de a mă înfricoșa, care a trădat jocul. Vedeți, eu nu sunt importantă. Dacă eșuez, altcineva, de fapt sute de oameni, vor continua să transmită mesajul de împuternicire. Și chiar în momentele cele mai proaste/ignorante din viața mea, am supraviețuit tuturor acestor încercări și am trăit pentru a transmite mesajul încă o zi. Acum, azi, deși nu sunt cea mai înțeleaptă persoană de pe planetă, nu sunt așa de ușor trasă pe sfoară.
Suntem conectați cu toții. Și dacă nu aș fi procesat această situație, orice aș fi scris, orice aș fi facut, exprimat, ar fi avut un strat de „neregulă” deasupra. Oricine se trezește sau e sensibil la energii, ar fi detectat asta și ar fi simțit că sunt vinovată de ceva. Așa că implicațiile felului în care tratez sau nu ceea ce apare în viața mea sunt mai adânci decât mine. Această energie ar fi poluat destul de bine mesajul de împuternicire pe care îl transmit în fiecare zi.
Motivul pentru care am ales să fac publică această întâmplare personală este pentru că demonstrează clar cum disonanța ne poate împinge pe căi greșite.
Și mai mult, chiar dacă disonanța provine dintr-o sursă externă sau dacă noi înșine am făcut cu adevărat ceva disonant, putem ieși din ea într-o clipită. NU ARE ROST să păstrăm sentimentul de vinovăție după ce am făcut ceva. Să-l vedem în schimb ca pe un steag roșu. Este corpul nostru, sinele nostru, corpul emoțional, energetic, mental care ne spune că există o uriașă disonanță între Sinele nostru adevărat și acţiunea noastră. Procesaţi-o și mutaţi-vă într-un Sine mai rezonant. Cu cât mai rezonanți suntem cu noi, mai extinsă conștientizarea, cu atât mai mult ne putem împuternici fără frică. Cu atât mai mult putem fi acea persoană cu care alții rezonează. Persoana care este larg deschisă, transparentă, împuternicită și trăind în completă rezonanță.

duminică, martie 29, 2015

Capul -mintea e un biocomputer

Postat Maria
”Inteligența capului nu e deloc inteligență; ea este calitatea de a fi bine informat. Adevărata inteligență este inteligența inimii, singura inteligență care există. Capul este doar un acumulator. El e veșnic vechi, niciodată nou, niciodată original. Este bun la anumite scopuri; ca fișier, e foarte bun. Și în viață e nevoie de asta – multe lucruri trebuie ținute minte. Capul, mintea e un biocomputer. Acumulează întruna cunoștințe în el și, ori de câte ori ai nevoie de ele, le scoți. Capul e bun pentru matematică, pentru socoteli, pentru viața de zi cu zi. Dar, dacă tu crezi că asta e toată viața ta, ai să rămâi prost. N-ai să cunoști niciodată frumusețea simțirii, n-ai să cunoști niciodată binecuvântările inimii. Nu vei cunoaște niciodată harul care coboară numai în inimă, dumnezeirea care intră numai în inimă. Nu vei cunoaște niciodată rugăciunea, nu vei cunoaște niciodată poezia, nu vei cunoaște niciodată iubirea.

Inteligența inimii aduce poezie în viața ta, îți învață pașii să danseze, îți face viața o bucurie, o sărbătoare, un râs continuu. Îți dă simțul umorului. Te face capabil de iubire. Asta e adevărata viață. Viața care e trăită cu capul e o viață mecanică. Devii un robot – poate foarte eficient. Roboții sunt foarte eficienți, mașinăriile sunt mai eficiente decât omul. Cu capul poți câștiga multe, dar nu vei trăi multe. Poți avea un standard de viață mai bun, dar nu vei mai avea viață.

Viața este a inimii. Viața poate crește numai în inimă. Viața, dragostea, spiritul cresc numai în solul inimii. Tot ce este frumos, tot ce este cu adevărat valoros, tot ce este plin de înțeles, important vine din inimă. Inima este centrul, capul e doar periferia. A trăi cu capul înseamnă a trăi la periferie, fără să ajungi să cunoști vreodată frumusețile și culorile centrului. A trăi la periferie înseamnă prostie.
Osho


LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...