marți, ianuarie 27, 2015

Interviu cu NIKOLA TESLA

Postat Maria



Scris de Editor VOPUS
Interviu cu NIKOLA TESLA pentru revista "Immortality"
Acesta a fost realizat în laboratorul său din Colorado Springs în anul 1899.

Totul este Lumină. Într-una din razele sale este destinul naţiunilor, fiecare naţiune are propria sa rază în acest mare izvor de lumină, pe care îl vedem sub forma Soarelui. Şi aminteste-ţi că nu este om care să fi existat şi să nu fi murit!

Nikola Tesla _ Portret albastru
JURNALIST: Domnule Tesla, dumneavoastră aţi câştigat gloria omului care a fost implicat în procesele cosmice. Cine sunteţi dumneavoastră domnule Tesla?
TESLA: E o intrebare foarte interesantă, domnule Smith şi voi incerca să îi dau răspunsul potrivit.

JURNALIST: Se spune că dumneavoastră sunteţi din Croaţia, din zona numita Lika, unde împreuna cu lumea, cresc copacii, pietrele şi cerul instelat. Se spune că satul dumneavoastră natal poartă numele florilor de munte, iar casa în care v-aţi născut se gaseşte lângă pădure si lângă biserică.
TESLA: Intr-adevăr, toate acestea sunt reale. Sunt mândru de originea mea sârbă şi de patria mea croată.

JURNALIST: Futuriştii spun că secolul XX şi secolul XXI s-au născut în capul lui Nikola Tesla. Celebrează câmpul magnetic inversat şi cântă imnuri motorului cu inducție. Creatorul lor a fost numit ,,vânătorul care a prins lumina în rețelele sale din profunzimile pământului" şi ,,războinicul care a capturat focul cerului". Se spune că este părintele curentului alternativ, care va face ca Fizica şi Chimia să domine jumătatea lumii. Industria îl va proclama drept supremul său sfânt, un bancher pentru cei mai mari binefăcători. în laboratorul lui Nikola Tesla, pentru prima dată a fost rupt un atom. S-a creat o armă care produce vibraţii seismice. Acolo s-au descoperit raze cosmice negre. Cinci rase i se vor ruga în templul viitorului, pentru că le-a arătat un mare secret: acela că elementele lui Empedocle pot fi udate cu forţele vieţii eterilor.
TESLA: Da, acestea sunt unele dintre cele mai importante descoperiri ale mele. Chiar şi aşa sunt un om învins. Nu am atins cel mai important dintre obiectivele mele.

JURNALIST: Care este această dorinţă, domnule Tesla?
TESLA: Vreau sa iluminez întreg Pământul. Există suficientă electricitate cât pentru a crea un al doilea soare. Lumina ar apărea în jurul ecuatorului, ca un inel in jurul lui Saturn. Omenirea nu este pregătită pentru ceva atât de măreţ. În Colorado Springs am impregnat pământul cu electricitate. De asemenea putem iriga şi celelalte energii, cum este cea mentală pozitivă, care se găseşte în muzica lui Bach sau Mozart, sau în versurile marilor poeţi, în interiorul Pământului există o energie de bucurie, pace şi iubire, care se exprimă, de exemplu, prin intermediul unei flori ce creşte pe pământ, al alimentelor care ies din el şi a tot ceea ce constituie căminul omului. Am petrecut ani, căutând modalitatea în care această energie să poată influenţa lumea. Frumuseţea şi aroma trandafirilor pot fi utilizate ca leac, iar razele soarelui ca aliment. Viaţa este un număr infinit de forme, iar datoria oamenilor de ştiinţă este aceea de a le regăsi în toate formele de materie. Trei lucruri sunt esenţiale în acest sens. Tot ceea ce fac este să le caut. Ştiu că nu le voi găsi, dar chiar şi aşa nu voi renunţa la ele.

JURNALIST: Care sunt aceste lucruri?
TESLA: O problemă este hrana, ce energie stelară sau terestră îi poale alimenta pe cei înfometaţi de pe Pământ? Cu ce vin se poate potoli toată setea, pentru ca persoanele să-şi poată însufleţi inima şi să înţeleagă ca sunt zei? Un alt lucru este acela de a distruge puterea răului şi a suferinţei in care trece viaţa omului! Uneori se produce ca un fel de epidemie în profunzimile spaţiului. în aceste secol boala s-a extins de la Pământ la Univers. Al treilea lucru este: există un exces de lumină în Univers? Am descoperit o stea care, în acord cu legile astronomice şi matematice, ar putea dispărea şi chiar şi aşa nimic nu s-ar schimba. Acea stea se află într-o galaxie. Lumina poate fi emisă cu aşa o densitate, încât ar încăpea într-o sferă mai mică decât un măr şi în acelaşi timp mai grea decât Sistemul nostru Solar. Religiile şi filosofiile arată că omul poate ajunge să fie Cristos, Buddha şi Zaratustra. Ceea ce încerc să demonstrez este revoluţionar şi aproape incredibil. Este ceea ce trebuie făcut in Univers pentru ca fiecare fiinţa să se nască asemenea lui Cristos, Buddha sau Zaratustra. Ştiu că gravitaţia este potrivnică la tot ceea ce vrea să zboare, iar intenţia mea nu este aceea de a face dispozitive de zbor (avioane sau rachete), ci de a-i învăţa pe individ să-şi recupereze conştiinţa propriilor sale aripi... în afară de asta încerc să trezesc energia conţinută în aer. Există izvoare principale de energie. Ceea ce se considera ca spaţiu vid nu este decât o manifestare a materiei care nu este trezită. Nu există spaţiu vid pe această planetă şi nici în Univers... Găurile negre, despre care vorbesc astronomii, sunt cele mai puternice izvoare de energie şi de viaţă.

luni, ianuarie 26, 2015

Dragostea nu cade niciodată.

Postat Maria
„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (I Cor.13, 1-8)

duminică, ianuarie 25, 2015

Atunci când iubiți o ființă este din cauza vieții ce emană din ea,

Postat Maria
“De ce atâți bărbați și femei care simțeau la început o mare atracție, unii pentru alții, ajung să nu se mai suporte? Fiindcă ei nu au știut să întrețină viața în ei, înfrumusețând-o, făcând-o poetică. Pentru că, în mod inconștient, toți caută numai viața. Viața este însă legată mereu de iubire. Atunci când iubiți o ființă, puteți oferi toate explicațiile dorite, dar în realitate nu există nici una: dacă o iubiți, este din cauza vieții ce emană din ea, această viață care ia diferite forme: frumusețe, bunătate, puritate, inteligență, pace etc.

Fiindcă nu știu să-și reînnoiască viața în ei, oamenii se plictisesc, plictisindu-i și pe alții. Așadar, dacă doriți să nu vă plictisiți și vreți să fiți iubiți, trebuie să știți să întrețineți în voi izvorul vieții, mereu nou, de-a pururi curgător.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

sâmbătă, ianuarie 24, 2015

Unii comunică prin cuvinte, alții prin tăceri și mulți prin urletul durerii

Postat Maria
De câteva zile ocolesc acest caiet unde mă învârt în jurul răspunsului la întrebarea nepusă… Astăzi am învățat să ating oamenii fără să țin seama de miros. Astăzi am învățat să nu plâng în fața durerii sau să plâng doar împreună cu acea lacrimă. Astăzi am învățat să nu mor.

Când oamenii sunt supăraţi, inimile lor se îndepărtează. Pentru a acoperi această distanţă ţipă unii la alții. Ei cred că așa se fac auziți. Când se iubesc, inimile lor se apropie şi îşi vorbesc în şoaptă adeseori. Pentru că distanţa dintre ei a devenit mică. Apoi ajung să se înţeleagă din priviri. Dacă distanţa e prea mare, ajung să nu mai găsească drumul de întoarcere. Şi se rănesc, se rup în bucăţi. Se ascund apoi în sufletele sau minţile altora…

Cine minte, cine e gol, cine e plin? Oamenii mai lovesc cu sufletele amanetate, cărțile încă mai mângâie în tăcere. Agitație și zgomot pentru nimic. Oamenii se plâng, plâng pe alții și iar se plâng pe ei. Prea puțini mai mulțumesc. Care e rostul plânsului neplâns? Sau nu mai pot iubi din pricina tăcerii cu care își acoperă oasele reci. Și nu mai e nimic de făcut acolo unde cuvintele nu mai încap.

Fugim de gânduri. Unii comunică prin cuvinte, alții prin tăceri și mulți prin urletul durerii. Ce ne spunem când nu ne vorbim? Bucuria și durerea sunt substanțele ce au hrănit sufletul, făcând omul mare. Omul lipsește din frumusețea răpitoare a clipei. E anesteziat plângând mut sărutul furat al visului. Ochii grei se joacă și astăzi cu focul din tine…

Fiecare instrument din sufletul meu cântă ceva. Sau tace. Frunzele şoptesc şi astăzi despre mine, despre tine. Şi apoi tac sfârşindu-se în iubire. Am sărutat poemul. Întâi cu o adiere de dor și apoi cu o lacrimă de bucurie… Și cad frunze din mine spre cer…


LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...